serialul the big bang theory

Amintirile trezite de the Big Bang Theory

De cateva zile am reinceput sa pun, cand ma bag in pat, inainte de a adormi, cate un episod din The Big Bang Theory. Cred ca e singurul serial care inca se filmeaza si de care am uitat la un moment dat, astfel incat nu sunt cu episoadele la zi. Sa tot fie un an si jumatate de cand „am uitat” de el, dar redescoperirea lui este o mica placere, mai ales cand vezi unul-doua episoade  dupa o zi incarcata si agitata. Sunt destul de multe glume cu bun simt, dar si mai multe replici bune, fapt rar intalnit la seriale – de obicei replicile bun si inteligente pot fi intalnite la alte tipuri de filme, nu la comedii.

The Big Bang Theory imi aminteste mult de adolescenta si de prima perioada a studentiei mele din camine. Imi aminteste de noptile pierdute in living-urile prietenilor jucand tot felul de jocuri in retea. Imi aminteste de cum calculatoarele noastre vechi si neperformante cedau unul cate unul din cauza suprasolicitarii lor. Cum mereu eram in cautare de Monitoare Second Hand care sa fie mai bune decat alte noastre, sa aiba diagonala mai mare, sa fie mai usoare (automat mai usor de carat in spate cand se faceau noptile alte de gaming), sa fie mai plate. Multi aveam cate doua-trei monitoare din motive ce tin de eficienta: aveam prieteni care aveau parintii plecat in strainatate, astfel incat putem lasa la ei monitoarele, iar cand ne hotaram sa facem o seara de gaming caram doar unitatea in spate, nu si monitorul. Sunt tot felul de amintiri pe care nu mi le-as fi amintit in alt context decat in acesta in care urmaresc un serial cu niste tocilari simpatici.

Obiceiul de a cumula lucruri s-a mentinut. De aceea, in primii trei ani de facultate, de fiecare data cand trebuia sa parasesc camera de camin la sfarsit de an, de fiecare data lasam pe cate un dulap cel putin un monitor de care nu mai aveam nevoie, fie pentru ca era greu, fie pentru ca eram pe cale sa imi cumpar unul nou, fie pentru ca deja aveam unul mai bun. Ma mir cum de administratorii de la camine nu si-au deschis un soi de magazine de piese second-hand pentru ca, cred, la una din trei camere cineva facea acelasi gest ca si mine. Doar porttarii si femeile de serviciu mai faceau mici afaceri vanzand din monitoarele si frigiderele pe care le lasam in camere. Ceea ce nu era intotdeauna pe placul nostru, mai ales cand se intampla sa ne razgandim in privinta „donatiei” facute si, la inceput de an universitar, cand se deschideau caminele, ne intorceam cu coada intre picioare si incercam sa ne recuperam din lucruri. Cel mai des era imposibil de realizat asta.

Si toate aceste amintiri au inviat datorita unui serial de care uitasem.

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *