pasiune

Cand nu este loc de regrete

pasiuneAjungi, la un moment dat, cand viata pare o rascruce de drumuri si esti atat de debusolat, incat nu stii care este drumul pe care ar trebui sa il urmezi. Incep sa imi dau seama ca intr-un astfel de moment, la o astfel de rascruce am ajuns si eu. Si debusolarea este cu atat mai mare cu cat sunt bombardat sin stanga si dreapta cu zeci de intrebari legate de viitorul meu incat am ajuns sa ma intreb ce vreau sa fac in continuarea? Bani sau ceea ce imi place?

Pana acum, m-am orientat de fiecare data sa fac ceea ce imi place si, daca se poate, sa iasa si banutii. Uneori au fost si satisfactii materiale, dar nu intr-atat incat sa ma imbogatesc (nici nu am varsta necesara pentru imbogatire). Dar in legatura cu ceea ce imi place, am fost lasat inca de la terminarea ciclului gimanzial sa aleg sa fac ceea ce vreau si ceea ce imi place: liceu intr-o clasa cu profil filologie, apoi studii de licenta si masterat in acelasi domeniu. In timpul facultatii am avut si cateva job-uri part-time, cat sa imi asigur independenta financiara. Am terminat si studiile si am vrut sa lucrez full-time, cu toate actele in regula. Si am ajuns sa lucrez intr-un domeniu care imi place, dar salariul din mana nu era acelasi cu cel de pe cartea de munca, ceea ce nu mi-a convenit, la fel cum nu mi-au convenit promisiunile salariale de la inceput, nerespectate in acel interval de un an de zile, motiv pentru care mi-am dat demisia.

Bun, ai terminat Filologia si ai lucrat ca „nu-stiu-ce-manager” in cateva locuri, dar ce stii tu sa faci? Asta este intrebarea de care ma lovesc tot mai des din partea unor oameni la care nu ma asteptam, ma refer la membri ai familiei. Dar poate am alte standarde in viata si vreau sa fac ceea ce imi place, poate am alte valori in viata decat cele materiale.

Si acum, uitandu-ma in urma, ii invidiez (in sensul bun al cuvantului) pe cei care au luat alte decizii fata de cele pe care le-am luat eu. E un sentiment usor de regret ca nu am urmat cursurile unor scoli tehnice, sa invat sa fac ceva, sa stiu o meserie, nu sa fiu „omul bun la toate”. Ii invidiez pe prietenii de la LSGG (Liga Studentilor de la Geografie-Geologie) care par sa fi luat niste decizii al naibii de bune. Ma uit pe site-uri precum hidrogeotesting.ro si ascult povestile celor care au terminat odata cu mine, dar au terminat Geogologie sau Geodezie: oamenii astia au un viitor, au o paine de mancat, oamenii astia au ce face.

Dar suntem oameni, ceea ce ne face responsabili pentru toate deciziile pe care le luam, ceea ce inseamna ca trebuie sa suportam si consecintele. Asa ca, daca am anumite dubii sau anumite regrete, trebuie sa ma impac cu ele pentru ca tot ceea ce am facut am facut pentru ca am vrut. Si pentru ca a fost frumos. Si nu poti niciodata sa ii imputi cuiva faptul ca a facut ceea ce este frumos si, pe deasupra, ceea ce a vrut, cu suflet si pasiune.

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *