FOTO: cameracopilului.com

Cateva ganduri la marirea familiei

FOTO: cameracopilului.com

FOTO: cameracopilului.com

In curand marea mea familie se va extinde si va deveni si mai mare. De fapt, s-ar putea sa ma insel si doar sa mi se para. Pentru ca intr-un an de zile vin pe lume nepoti si verisori, dar in acelasi timp dispari bunici si unchi. E o lege naturala care pastreaza un numar oarecum constant al rudelor pe care le ai.  Trecand peste aceasta paranteza care, involuntar, intristeaza pentru ca ne gandim la cei care nu mai sunt intre noi (din cele doua perechi de bunici acum mai traieste doar o bunica), sa trecem la lucruri mai vesele, care aduc fericire. In mai putin de trei saptamani va veni pe lume prima mea nepotica, sa nu se plictiseasca nepotelul care deja este mare.

Vorbesc cel putin de doua ori pe saptamana cu sora-mea care are burta pana la gura si mereu o prind la „o plimbare ca fetele”, o poarta pe Mariuca peste tot, la cumparaturi, la picnic, la nunti si botezuri. Asa a facut si cand era insarcinata cu Petru si se pare ca nepotelului ii plac tocmai activitatile pe care le facea maica-sa cand era insarcinata.

Are burtica mare ca toata lumea se asteapta la gemeni. Sunt toate sansele ca recordul familial stabilit de mine la nastere, de a avea 4.3 kilograme, sa fie egalat sau chiar depasit. Cine stie? Vom vedea in scurt timp.

Pregatirile pentru marirea familiei sunt aproape gata: camera fetelor este proaspat varuita, patutul este cumparat, jucarii sunt destule, mai este si un carucior sport in stare foarte buna ramas de la Petru pentru ca el a fost mai rasfatat si i-au placut mai mult plimbarile in brate decat in carucior.

Iar sor-mea este de un pragmatism atat de mare incat deja a fixat si data botezului, desi nu se stie exact data nasterii. Adica exista o data, provizorie, stabilita de medic pentru operatia de tip cezariana, dar niciodata nu se stie cand bebelusul se satura de lichidul amniotic ce il inconjoara si vrea sa iasa la aer.

Una peste alta,venirea unui copil in familia este o bucurie de nedescris. Deocamdata sunt de partea cealalta a baricadei, a celor care observa de la distanta, fiind vorba de copiii fratilor sau verisorilor, dar imi imaginez cata bucurie trebuie sa fie in casa cand ai copilul tau. Chiar daca toata viata si tot bioritmul ti se da peste cap, chiar daca se acumuleaza foarte mult oboseala, cu nopti intrerupte de zeci de ori din cauza plansetului celui mic. Dar copilul creste si, dintr-o bucata de carne care nu face altceva decat sa manance, sa planga si sa defecheze, se transforma intr-un omusor care pune intrebari, care face sotii, care ti se baga in suflet si ti-l umple de caldura.

Da, iubesc foarte mult copiii, acum pe ai altora, candva ii voi iubi pe ai mei. Totul trebuie facut cu cap si cu rabdare, sa vina natural, dar sa fie un mediu bun. Pentru ca un copil are nevoi si un copil reprezinta cheltuieli, iar ca sa cresti un copil trebuie sa renunti la obiceiuri si la tine. Te hotarasi sa faci un copil atunci cand stii ca poti renunta la egoism si poti iubi o alta fiinta mai mult decat te iubesti pe tine.

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *