Chiria nu e „acasa”

Si timpul parca nu mai are rabdare. In fiecare zi imi vin idei nastrusnice, in fiecare zi mi se pare ca 24 de ore nu sunt destul pentru a face tot ceea ce iti propui. In fiecare zi imi doresc mai mult si mai mult. In fiecare zi ma gandesc la cum ar fi fost daca faceam alte alegeri in viata, daca imi deschideam propria mea firma, daca, daca ….

In fiecare zi las visele sa se manifeste, apoi le fac o baie in cazanul pragmatismului. Si tot ma intreb ce pot face, in afara de a castiga la loto sau a face ilegalitati pentru a avea o casa si tot ceea ce imi mai trebuie. I-as intelege pe nostalgicii comunismului doar pentru acest aspect: locuinta proprie. Si apoi ma intreb daca merita sa te inhami la un imprumut pe 30 de ani pe care sa il achiti abia cand te pregatesti sa iesi la pensie si tot abia atunci sa simti si tu ca locuiesti in propria casa.

Uneori ma gandesc la un apartament spatios situat la penultimul etaj al unui bloc-turn, de unde dimineata sa vad tot Sibiul, alteori ma gandesc la o casa intr-o localitate foarte apropiata de Sibiu, de unde faci 15-20 de minute cu masina pana la munca. Uneori visez la o camera imensa folosita pe post de biblioteca, alteori ma gandesc la o gradina amre si un grajd in care sa fie un cal. Uneori ma gandesc la ce imbunatatiri se poate aduce unui apartament, alteori la hidrofoare oferta care sa ne asigure necesarul de apa din casuta.

Nu este zi in care sa nu ma gandesc cat de putin la cele de mai sus. Si uneori e frustrant ca nu iti permiti confortul pe care il doresti si pe care consideri ca il meriti, ca nu iti poti bea dimineata cafeaua pe balconul apartamentului tau sau pe terasa din fata casei cumparate sau construita de tine. Te trezesti uneori ca te uiti pe tot felul de site-uri cu sfaturi despre cum sa iti amenajezi casa, dar te trezesti la realitate si realizezi ca stai in chirie, ca iti trebuie aprobarea proprietarului chiar si pentru a da cateva gauri in perete pentru a pune niste rafturi de biblioteca. Te trezesti ca vrei sa dai cu var, sa schimbi mobila, dar te intrebi daca proprietarul iti va deconta din chirie. Te gandesti sa schimbi totul, astfel incat sa faci din locuinta acel ceva numit „acasa”, dar apoi iti dai seama ca oricand se poate intampla ceva si esti nevoit sa cauti un alt spatiu, o alta locuinta pe care sa o transformi in „acasa”.

Eu vreau mult acel „acasa” si mai vreau ca pana la 28 de ani sa o am. Mai sunt doi ani si jumatate pana atunci. Pana atunci va trebui sa tot pun stop viselor si gandurilor de a transforma garsoniera in care stau in chirie in „acasa”.

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *