Citesc tot mai des articolele legate de antreprenoriat si povesti de succes ale oamenilor care au renuntat la job pentru a crea job-uri sau doar pentru a materializa vise mai vechi. Uneori se intampla ca povestile sa le deduc eu, in urma discutiilor pe care le am cu diversi cunoscuti, dar se intampla ca unele sa le deduc prin tot felul de mjiloace. Un fost coleg de liceu, cu un an mai mic decat mine, e plecat dupa ce a picat BAC-ul, cu fratele sau mai mare sa lucrezi in Italia, unde parintii erau stabiliti de cativa ani.  M-am intalnit cu el si cu fratele sau acum trei ani, in preajma Pastelui. Cu banii pe care i-au castigat in Italia si-au cumparat o bodega in orasul natal si au modernizat-o. Am mers acolo cu un grup mai mare de prieteni a doua zi de Paste. Nu mai semana deloc cu bodega pe care o stiam in timpul liceului. Dupa vreun an de zile am vazut ca s-au intors si parintii acasa si ca lucrau si ei la acel local. Intamplare face ca zilele acestea sa vad pe Facebook ca m-a invitat sa dau like unei pagini. Ceva parea ciudat. Eu il stiam de patron de bar, el ma invita sa apreciez pagina unui atelier de tamplarie. Apoi am vazut ca era tot afacerea fratilor. Si m-am bucurat ca si-au dat seama de un lucru: e ok sa faci un business pe consum, pe servicii, dar miza sta in productie. Iar ei si-au dat seama ca nimeni in zona nu mai facea mobila din lemn, motiv pentru care au exploatat nisa.

Pe zi ce trece imi dau seama ca in productie e cel mai greu, riscant, dar si cu sansele cele mai mari de castig. Sunt domenii care merg bine la inceput, dar care se sting la fel de repede. In momentul in care iti dau seama care sunt nevoile oamenilor si incerci sa le acoperi, deja ai un castig.

Ma uitam pe Facebook la atelierul fostului coleg de liceu si eram placut surprins: aveau deja stocuri mari de materii prime, se vedeau numeroase produse gata confectionate. Probabil afacerea se va extinde. Probabil ca se vor muta dintr-un atelier intr-o hala de productie. Probabil, tot asa cum in prima afacerea, barul, i-au angajat pe parinti, probabil in atelier vor angaja si alte persoane pe masura extinderii. Probabil ca vor trece de la toate procesele manuale si la unele mecanizate. Probabil vor avea la intrare usi rezistente la foc  culisante care sa le protejeze investitia si rezultatele muncii. Probabil ca vor ajuta economia locala sa infloreasca. Pot face zeci de scenarii pe care acum mai putin de zece ani le consideram fanteziste. Visele ni se schimba pe masura ce trece timpul. Realizarile la fel. La fel si limitele noastre.

*Usile rezistente la foc sunt usi metalice culisante. Usile glisante sunt disponibile cu rezistenta la foc de 60 si 120 de minute. Tipul de actionare a usilor este manuala prin tragerea unui maner scoica pe ambele parti ale usii. In caz de foc usa se inchide automat datorita contragreutatilor montate in cadru. Configuratiile posibile ale usii: usa normal-inchisa, usa normal-deschisa, usa normal-libera. In dotarile standar intra sine orizontale care dispun de un profil cu doua carucioare, fiecare cu 2 roti; margine de inchidere – carcasa fixata de perete cu suruburi de metal ce inglobeaza o zona tampon pentru fumul fierbinte si gazduieste elemente de conectare a usii prin intermediul unui cablu de otel pentru inchiderea automata; Margine de culisare – labirint fix pentru fumul fierbinte, cuplat la labirintul mobil atasat marginii de culisare din pardoseala. De asemenea, suplimentar, pot veni cu contragreutate pe marginea de culisare, usa pietonala, regulator de viteza sau capat pentru tamponul ce absoarbe socul, prevenirea focului prin inchiderea automata a usii cu blocarea acesteia prin intremediul unei frane actionate manual.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *