Dintr-o calatorie la capatul tarii

saveni-drum-inzapezit-decembrie 2012Dupa o lunga perioada de agitatie si schimbari care mi-au afectat (tind sa cred ca mai mult in bine) viata, mi-am permis luxul ca intr-unul din weekend-urile prelungite pe care le am sa merg o fuga pana acasa. Iasi-Botosani-Saveni-Draguseni-Saveni-Ungureni-Iasi: cred ca sunt putin peste 300 de kilometri distanta, dar sunt zeci de ani diferenta pana intr-unul din punctele nordice ale tarii.

Acum cativa ani spuneam ca Saveniul este un orasel pe care il strabati in 5 minute. Si asa este: faci o plimbare dintr-un capat in celalalt si abia reusesti sa fumezi o tigara ca partea urbana (cu blocuri) s-a si terminat. Si e un oras dedicat mortii, chiar daca se incearca diferite proiecte de revitalizare. Atat timp cat gazul lipseste cu desavarsire, iar apa „potabila” costa 7 lei metrul cub desi o folosesti doar pentru uz menajer, ceva e in neregula. Mai avanatajati sunt cei care stau acolo la case decat cei care stau la bloc, sunt sanse mai mari ca cei de la case sa aiba un trai mai orasenesc decat cei de la bloc. La casa mai au pompe submersibile pentru gradina, hidrofoare si astfel isi asigura apa potabila, dar si irigarea gradinelor cu legume. O alta problema este data de incalzirea centralizata care lipseste cu desavarsire. O alta mare problema este cauzata de lipsa locurilor de munca, cei mai multi angajati lucrand in fabrici de confectii textile, iar pe locul doi cred ca se numara cei care lucreaza in magazine si baruri, plus bugetarii. Orasul nu are nicio sansa de supravietuire, mai ales ca aproape toti tinerii parasesc orasul, iar populatia este mult imbatranita. Cea mai mare parte din populatie este trecuta de 50 de ani, iar daca acum sunt angajati, in scurt timp vor deveni pensionari, apoi vor muri.

Cred ca peste 20 de ani Saveniul va arata ca un orasel-fantoma, subiect de documentar.

Situatia este si mai neagra in satele din apropiere, acolo unde deja pamanturile raman nelucrate, populatia este si mai mult imbatranita, iar conditiile de viata sunt mult mai vitrege. Tin minte ca acum doi ani, in decembrie 2012, peste 15.000 de locuitori au ramas izolati de restul tarii si lumii dupa cateva zile de ninsori si viscol care au blocat drumurile de acces. Au fost si victime, dar si o stare de teroare si paranoia, mai ales ca rafturile din magazine se golisera si nu avea cu ce sa fie umplute. Paine nu s-a gasit cateva zile in oras, pe cand cei de la sate mai faceau cate o mamaliga sau turta. Autoritatile nu au putut face nimic, nici elicopterul nu ar fi avut unde si cum sa aterizeze. Zeci de oameni au ramas blocati in masini si combustibilul si resursele li se terminau. Craciunul a fost ok, dar amintirea acelor zile ii ingrozeste si acum pe localnici din acel colt al tarii uitat de lume si, mai ales, de politicieni.

Si cand te intorci din acea zona, chiar si dupa doua zile, ai impresia ca te intorci de la capatul lumii, nu dintr-o alta zona a Romaniei.

În total, cinci oraşe şi 27 de comune au rămas izolate după ce tone de zăpadă de pe câmp au fost aduse pe şosea. Singura cale de acces spre oraşul Săveni a fost blocată din cauza nămeţilor care măsoară mai bine de un metru. (digi24.ro, 16 decembrie 2012)

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *