gherdeal

„Locuinta mea de vara” si indeciziile de la inceputul toamnei

Ultimele saptamani au fost foarte ciudate pentru mine. O perioada in care, la inceput, m-am impartit intre serviciu si calatorii, apoi am avut destul de mult de recuperat la serviciu, cu multe batai de cap si responsabilitati noi, apoi un concediu (primele mele doua saptamani libere consecutiv dupa mai mult de doi ani de zile) in care m-am relaxat si am incercat sa imi pun ordine in ganduri, culminand cu reintoarcerea la serviciu cand mi-am pus intrebarea: de ce fac asta? De ce mai lucrez aici?

„Locuinta mea de vara/ E la tara”

Raspunsurile nu-s clare, dar o intrebare o aduce pe alta si asa a pornit o avalansa de alte intrebari, ganduri si idei. Una dintre ideile cele mai bizare e legata de o investitie pe termen lung. Am pornit de la o stire mai veche cu un satuc din Sibiu unde nu mai locuiesc decat sapte persoane si unde casele se vand aproape gratis. Adica se vand case cu curte la un pret mai mic decat ar fi doar pentru teren. Intr-adevar, casele sunt vechi si destul de darapanate, darde aceea spuneam ca gandeam investitii pe termen lung: sa cumparam o astfel de casa si, putin cate putin, sa o transformam intr-o casa de vacanta si, cu timpul, intr-un soi de pensiune. Am stat ore intregi plimbandu-ma prin acel sat cu ajutorul google maps, apoi ore intregi am cautat pe toate site-urile de anunturi un indiciu despre vanzarea caselor. Am adormit dezamagit ca nimeni nu avea nimic de vanzare: casele-s parasite.

Musai list: de la prize usb la ventilatoare de tubulatura

A doua zi ma uitam pe net dupa tot felul de chestii, de la mese pliabile din lemn masiv, la prize care sa fie si pentru usb-uri. Un gand nastrusnic aduce un altul si tot asa. Visam o casuta cu gradina si livada, apoi visam teren si animale, apoi lanuri de porumb si plante medicinale, apoi ferma. Ma poate acuza cineva? Nimeni nu interzice visarea, fiecare are dreptul sa viseze cat vrea, important este ca persoana in cauza sa stie cand sa se opreasca sau cand sa mai si deschida un ochi. Am cautat in ziua respectiva tot felul de chestii ciudate, de la pretul unei familii de strut, la cat m-ar costa un ventilator pentru tubulatura circulara necesar unei hale mari pe care sa o folosesc pentru a produce tot felul de bunatati bio. Am cautat sa aflu inclusiv despre metode de finantare ale afacerilor din mediul rural, dar si informatii despre subventiile care se acorda agricultorilor. Si sunt chestii la care altfel nu m-as fi gandit in veci. Adica daca vreau sa fac fac o hala in care sa cresc vite, spre exemplu, aerisirea o facel cu ventilatoare axiale; daca vreau o hala de productie, imi trebuie ventilatoare de tubulatura. Regulile nu-s batute in cuie, mai ales ca se pot face si combinatii.  Nu acelasi lucru l-as putea spune si despre renovarea unei case.

Comunitatea puternica si know how-ul gratis

Ca de la o amarata de casa au aparut toate gandurile mele nebunesti. Casele din satele din Sibiu fie sunt sasesti, fie sunt de influenta saseasca, fie sunt nou-noute. In cazul in care casele-s vechi, inseamna ca-s trainice, ca-s facute din caramida si piatra. Ca nu e recomandat sa folosesti vopseaua lavabila si termopanul, ci ca e bine sa patrezi aspectul autentic si sa folosesti materiale care se foloseau si acum 100 si acum 200 de ani: folosesti varul, mortarul cu nisip, lemnul, in principiu tot ce este cat mai natural si mai putin evoluat tehnologic. In plus, prin localitatile din zona inca ai sanse sa gasesti mesteri zidari sau tamplari. In afara de asta, in astfel de localitati poti crea, intr-adevar, conexiuni puternice. Cand renovezi o casa si apelezi la oamenii priceputi din zona si nu la o firma specializata din oras, deja devii de-al locului, nu mai esti un simplu stranier invadator. In plus, ajuti la dezvoltarea microeconomiei locale. Dar cel mai important, primesti, pe langa serviciul oferit si rezultatele aferente, know-how-ul oamenilor respectivi, iar despre asta poti spune ca o primesti aproape gratis, iar pe net si in cataloagele din magazinele de bricolaj nu vei gasi acele informatii.

Indecizii si concluzii

Da, sunt in mai multe dileme acum: nu stiu daca vreau sa mai muncesc in acelasi loc, nu stiu daca sa incercam sa ne cumparam un apartament sau sa ne construim o casa in oras, cum nu stiu daca sa nu cautam alta chirie in care sa mai stam 10-15 ani si, in timpul acesta sa ne rezolvam un colt de rai undeva intr-un sat linistit. Sunt multe intrebari pe care mi le pun acum si la care (inca) nu am raspunsuri care sa ma multumeasca, sunt ganduri peste care voi trece, si altele care ma vor bantui mult timp de acum inainte. Important este sa continui sa visez cat mai mult, apoi sa visez cu un ochi deschis, apoi sa cern visele si sa deschid si celalalt ochi. Acum sase ani eram logic administrator la o firma de aparatura medicala, acum patru ani scriam stiri pentru ziarele de scandal si politicieni, doi ani mai tarziu eram manager de proiect in cadrul unui publisher online, iar azi sunt librar. Cine stie maine ce voi mai face….

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *