Nu spune ca un laptop e mort pana nu il vede cine trebuie

repearatii laptopCa lucrurile nu rezista le nesfarsit o stim. Daca ar fi dupa noi, lucrurile ar trebui sa reziste cat vrem noi, pana nu mai avem nevoie de ele, le instrainam sau ne cumparam ceva mai bun. Bineinteles, ma refer aici la gadget-uri si alte electronice si electrocasnice. Desi stii ca ai un laptop de patru ani, un laptop batran care se incalzeste prea repede, are bug-uri pe hard si tot amani sa ii reinstalezi Windows-ul ca iti este lene sa iti muti fisiere, folder-ele si diversele kit-uri de instalare pe care le-ai tot adunat timp de un an. Practic, ce am enumerat mai sus nu fac altceva decat sa duca laptop-ul spre cimitirul electronic; se poate numi lene, lipsa de timp sau inconstienta, desi sunt si eram constient. Supriza vine atunci cand in loc de cimitirul electronci exista www.servicio.ro, o oaza de speranta neasteptata. Dar pana acolo mai este putin, inca nu am spus ce s-a intamplat in urma cu patru luni.

Laptopul mergea grelut, dar il puteam folosi. Amanam verificarea si remedierea problemelor. Si, intr-o frumoasa noapte de august, cand in sfarsit caldura insuportabila de peste zi se risipise si odata cu ea lenea mea, aveam cumarate vreo doua sticle de vin si eram pus pe treaba cateva ore, cat sa rezolv ceea ce aveam de scris si pe urma sa apuc sa dorm cateva ore inainte sa sune ceasul sa ma trezesc sa merg la munca. Ascultam muzica si scriam de zor si, dupa cum ne este in fire noua romanilor, am facut o pauza (pai nu-i asa, „pauzele lungi si dese-s cheia marilor succese”?). Mi-am aprins o tigara, am umplut un pahar de vin ce se golise si, aplecat deasupra laptop-ului ma documentam pentru un articol mai amplu (am uitat sa precizez: nu pot sta locului, la mine nu exista sa stau degeaba, trebuie sa fac mereu ceva, chiar si in pauze; daca nu lucrez ma gandesc la ce as putea lucra sau ma documentez). Trag din tigara, sorb o gura de vin si …

si paharul de vin din care luasem o gura se varsa peste laptop. Am gandit repede si am actionat repede, cat de repede am putut: am scos bateria, am intors laptopul si, cu display-ul ridicat l-am pus pe parchet. Am scos repede un prosop si am mutat laptop-ul pe prosop, asta dupa ce cu niste prosoape de bucatarie am sters putin tastatura. Bucatile acelea de hartii erau imbibate cu vin, pe masa vin, doar paharul era gol. Si noaptea fiind (adica trecut bine de miezul noptii), nu puteam sa sun pe nimeni, pe telefon nu mai aveam net si nu stiam ce sa fac sa imi dau seama de gravitatea situatiei.

Dimineata, cand m-am trezit, inainte sa merg la munca, am invelit laptop-ul in alt prosop, l-am pus in rucsac sa i-l arat colegului de la IT sa isi dea cu parerea. Verdictul lui a fost: ora decesului …

Si uite ca la 4 luni dupa incident scriu la acelasi laptop, curatat, cu tastatura noua si cu programele reinstalate. In concluzie: la fel cum nu spui hop pana nu sari, la fel nu spune ora decesului pana nu ai consultat si medicii de la recuperare.

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *