Nu sunt de acord cu omul un la toate

omul bun la toateSe spune ca aschia nu sare departe de trunchi, dar cine mai crede astazi in proverbe si zicatori? Nu spun ca nu trebuie sa mai credem deloc in „intelecpiunea populara”, dar astfel de vorbe vin din vremuri demult aspuse, cand situatia era cu totul alta; din toate punctele de vedere, Romania anilor 1850 era total diferita Romaniei din anul de gratie 2014, chiar daca, deseori, rautaciosi fiind si, oarecum, enervati pe soarta noastra, afirmam ca nimic nu s-a schimbat la noi in ultimul secol si ca Romania de astazi este aceeasi ca si a bunicilor nostri. Poate ca nu mai suntem granarul Europei, dar cu siguranta suntem incubatorul de creiere pentru Occident; poate ca nu mai dam un Mircea Eliade sau Nicolae Paulescu, dar avem timpul si rabdarea sa vedem daca peste 40-50 de ani, unul dintre tinerii de astazi nu va fi unul dintre oamenii care vor schimba sau macar revolutiona tehnologia, daca nu mentalitatea sau istoria oamenirii.

Parintii mei, trecuti prin comunism, deci prin acea perioada in care totul tinea de industrializare si productie umana, pot spune ca au incliniari spre stiintele exacte, pe cand eu sunt cel care are inclinatii spre stiintele umaniste, pornind de la liceul, profil filologie pe care l-am urmat, trecand prin cursurile de licenta si master la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, ajungand la  job-uri din presa si industria de publicitatea online. Pe scurt, daca taica-miu a fost mai bine de 30 de ani mecanic auto si, ca tot romanul, stie sa repare tot ce sa strica din casa, stiind sa foloseasca atat ciocane rotopercutoare, cat si totul felul de creioane de tensiune, pistoale de lipit si alte scule pe care eu doar le stiu de pe net ca mai mult decat un ciocan, un patent si o surubelnita nu am folosit.

Si nici nu imi place sa ma bag acolo unde nu-mi fierbe oala. Am patit-o, cand s-a ars o priza din casa si am incercat sa o schimb; eram in timpul liceului atunci si, dupa ce m-am curentat si m-am si ales cu o sperietura groaznica. Si atunci m-am hotarat ca cel mai bine este atunci cand fiecare face ce stie el cel mai bine. Daca e vorba de batut campii si de umplut pagini intregi, recunosc, la asta ma pricep si mi se potriveste mai ceva ca o manusa. La fel daca este vorba de lucruri ce tin de online, de la promovare, la creare site-uri si ceva optimizare a lor. Dar daca ma iei cu chestiuni tehnice, ca s-a stricat masina de spalat sau ca am inundatie, caut omul potrivit pentru asta. La fel cum eu sunt (si nu doar ma consider) bun la scris, la fel trebuie sa fie si un altul, la reparat. De ce sa ma bga eu in treaba lui? Nici el nu se baga in treaba mea. Daca are nevoie de clienti sau de promovare, apeleaza la mine sau la oameni ca mine, iar cei mai fricosi (ca sa nu spun nepriceputi) apelam la serviciile lui sau la serviciile celor care ei. Asta mi se pare normalitatea care trebuie respectata, astfel incat totul sa fie normal.

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *