piata mare din sibiuDupa ceva agitatie avuta in jurul meu si a vietii mele odata cu venirea verii – mai exact, chiar incepand cu data de 2 mai 2014, dupa un 1 Mai muncitoresc ratat – credeam ca totul se aseaza la locul lui, iar viata isi va urma cursul asa cum un rau de campie isi urmeaza, neabatut si doar cu mici cresteri si descresteri ale nivelului, cursul. Poate de aceea exista tot felul de zicale, de la „nu spune hop pana nu sari” sau „niciodata sa nu spui niciodata”: niciodata nu stii ce iti va rezerva viata.

Dupa ce m-am mutat din garsoniera intr-un apartament cu 3 camere, aveam impresia ca vor trece ani in acel apartament. Probabil asa imi imaginam si despre job-ul pe care (inca) il am. Dar se pare ca viata este pregatita mereu sa ne ofere surprize. Asa se face ca in urma cu 3 saptamani, in urma unui conflict cu seful, mi-am dat demisia de la locul de munca. In aceeasi zi am luat alta decizie importanta: sa ma mut, dar nu ca de obicei in alt loc de chirie, ci in alt oras. Demisia nu a fost initial acceptata, chiar daca intr-un fel a fost ceruta de catre superiorul meu care a blufat in discutii. Acum stiu ca in 3 saptamani imi expira si preavizul la locul de munca si perioada mea de stat in Iasi. Dupa aproape 6 ani in care am trecut prin tot felul de experienta de viata si in care am fost convins ca Iasul este orasul in care imi voi creste copiii, fac un alt pas in cariera si viata mea.

Proabil ca in Sibiu, orasul in care urmeaza sa ma instalez, nu ma vor astepta 40 de virgine, cazi cu hidromasaj, chefuri monstruoase, nici macar caini cu colaci in coada, dar sigur urmeaza altceva; si spun asta pentru ca sunt constient ca ceea ce urmeaza sa fac este o nebunie, mai ales ca, spre rusinea mea, in 25 de ani, nu am reusit sa vizitez Sibiul, iar acum ma pregatesc sa mi-l transform in casa.

E frumoasa si nebunia asta, nebunia schimbarilor. Si nu cred ca asta tine de teribilism. E mai mult decat atat: e puterea de a incerca sa schimbi tot ce se poate schimba in momentul in care observi ca toate incep sa scartaie si ca intervine plafonarea. Este vorba despre ambitie si dorinta de a avea un viitor mai bun. Sunt tanar, nu ma leaga nimic de niciun loc si, cel mai important, vreau tot ce este mai bun pentru mine.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *