Tag Archives: amintiri din postcomunism

Amintiri din post-comunism

FOTO: http://www.facebook.com/Generatia.Cu.Cheia.La.Gat

FOTO: http://www.facebook.com/Generatia.Cu.Cheia.La.Gat

Nu am fost niciodata un pasionat al tehnicii auto, cel putin nu unul pasionat si practicant. Nu am fost innebunit nici dupa jocurile cu masini, gen NFS sau GTA (desi, la vremea lor, la vremea mea, le-am experimentat) si la cei 25 de ani ai mei inca nu am permis de conducere si spun „inca” pentru ca vreau primavara aceasta sa incep scoala de soferi.

Si poate par paradoxale cele spuse mai sus in contextul in care tatal meu a lucrar ca mecanic auto, iar in copilarie, cand ieseam de la gradinita, pentru ca ai mei erau la munca, mergeam la taica-miu la autogara si pierdeam timpul printre autobuze si tot felul de scule.

Colegii lui taica-miu imi faceau masinute cu roti de si sasiu din diferite bucati metalice sudate, iar corpul masinii era facut din filtre pentru utilaje, uzate si apoi curatate. Pe-atunci, o astfel de masinuta facea pentru mine mai mult decat una cu telecomanda, de tipul celor pe care le aveau colegii de gradinita. Masina va fi cea condusa din scaunul de sofer, nu din fata calculatorului sau al play station-ului.

Lucrurile se schimba, avem nevoie de schimbari si evolutie, dar si de amintiri. Toate pot convietui in armonie, contribuind la farmecul vietii: amintiri din trecut, prezentul si planurile de viitor.

Nu am trait in comunist, dar traiesc acum intr-un soi de capitalism ce devine tot mai salbatic si mi-amintesc cu drag fragmente din perioada post-comunista, pana la sfarsitul anilor 1990, inainte de a intra in NATO, inainte de a aderea la UE, cand bucuriile vietii pareau mai accesibile, mai usor de atins.

Adoram mirosul de motorina arsa si cel de noxe eliberate de autobuzele vechi, patratoase si care se defectau deseori pe parcurs.Ma indignau mainile lui taica-miu si ale celorlalti soferi, mereu negre, desi erau spalate.

Pe de-o parte imi este dor de acea perioada, pe care nu am cum sa o repet, lucrurile s-au schimbat, si nu ma refer doar la varsta, ci si la autobuze, cele de pe-atunci nu ar trece de inspectia RAR si nu ar primi autorizatia. De asemenea imi pare rau ca nu am pastrat nici una dintre masinutele artizanale sau alte jucarioare confectionate de mecanicii de la autogara. Acum filtrele sunt filtre, in curand le voi folosi la masini adevarate, nu la cele de jucarie; bujiile nu vor mai fi niste soldatei pe care ii aliniez pregatindu-i de vreo batalie inchipuita de mine, ci vor fi niste componente dintr-un intreg, un intreg de care ma voi folosi sa ajung la munca si inapoi acasa, cu care voi pleca in vacante sau in vizita la parinti, nu pe taramuri imaginare.