Tag Archives: clinica veterinara suceava

maia rasfatata

Dragoste si afectiune

maia micaDragostea pentru animale ti-o descoperi in copilarie; nu trebuie sa fie neaparat o trasatura de familie, ci mai degraba una dictata de mediul in care traiesti. Chiar daca locuiam la oras, vacantele de vara mi le petreceam la tara, la bunici.  Pe atunci ii aveam atat pe bunicii dinspre mama, cat si pe cei dinspre tata, si fiecare avea in jurul casei animale.  Fie ca era vorba despre pasari, oi, caini, pisici sau iepuri, le indrageam pe toate; ba le indrageam chiar si pe cele pe care nu le aveau, cum erau caii. In schimb puteam avea grija de cai la unchi. Si nu era vorba doar despre grija: datorita cailor unchilor am invatat sa calaresc (si mi-e dor de asta, mai ales ca au trecut ani buni de zile de cand nu am incalecat pe-un cal).

Apoi au inceput sa ma atraga toate vietatile: am inceput sa fac colectii de plante, dar si insectare. Am crescut in casa pentru scurte perioade de timp soparle, dar si calugarite sau fluturi (e minunat sa vezi procesul prin care larva se transforma in pupa, iar pupa se crapa si iesele fluturele). In scoala generala, pentru cateva luni, am avut o pisica, Mitza, o alintatura birmaneze cu un ciot in loc de coada (soara ei in schimb castigase un concurs national de frumusete). Apoi, pentru doi ani de zile, am avut un soarec alb de laborator, Shobby, un energic de nedescris. Daca pe Mitza am dat-o unei alte persoane care putea sa aiba grija de ea mai bine ca mine, Shobby s-a imbolnavit. Eram la frate-miu cand am mers cu el la o clinica veterinara suceava si am aflat ca avea o tumora canceroasa. L-am ingropat sub ciresul din fata blocului. 

A urmat facultatea si cinci ani de zile m-am multumit sa ma joc doar cu animalele de companie ale altora. Asta pana acum doua luni de zile cand am devenit tatic adoptiv pentru un pui de caine, un metis  de …. bichon si terrier?

maia rasfatataCand am adoptat-o, era ceva mai mare decat pumnul meu si nu avea decat 1.2 kilograme.  Pe deasupra era si plina de paduchi. Au urmat cateva saptamani de foc cu vaccinuri si deparazitari (interne si externe), dar cu fiecare saptamana catelusa Maia tot punea in greutate si trasaturile i se tot schimbau. Daca atunci cand era pui avea mai mult trasaturi de bichon, cu cat a inceput sa creasca, cu atat i s-au evidentiat trasaturile de terrier.

In primele saptamani, poate din cauza schimbarii locului, poate de dorul mamei, era tacuta si timida. Acum am incredere ca dimineata nu imi trebuie ceas desteptator: urca pe mine si incepe sa ma linga si sa ma traga de urechi. Tot acum stiu ca indiferent cat de suparat si stresat ma intorc de la munca, odata usa deschisa, cineva ma asteapta dand din coada si alergand in jurul meu si grijile mele la fel.

E incredibil cat de mult te poti atasa de un sufletel in doua luni de zile si cat suferi cand este bolnavior.  Cand incepi sa iubesti un animal nu il mai percepi ca pe un animal de companie, ci mai degraba ca pe un fel de copil, unul pentru care faci sacrificii sa ii oferi tot ce are nevoie. Si el la randul lui iti ofera tot ce poate: dragoste si afectiune.