Tag Archives: iasul anului 2013

hotel moldova foto nicu alfantis

Iasul anului 2013 prin ochii lui Nicu Alifantis

hotel moldova foto nicu alfantisCu ocazia unui spectacol dinainte de Sarbatorile de iarna, cunoscutul Nicu Alifantis a fost la Iasi. Pe pagina lui de Facebook a facut o descriere a ceea ce a vazut prin oras (lucruri neschimbate de ani de zile, dar si lucruri noi, interesante):

„4. Iași, 19 decembrie. Prima zi în care nu trebuie să mă trezesc la o oră fixă. Minunat. Cazarea este la Hotel Moldova. Mă minunez, căci am găsit hotelul neschimbat. Camerele, mobilierul, obiectele sanitare sunt aceleași. Restaurantul e neschimbat, mesele, scaunele la fel. Chelnerii sunt aceiași de când s-a deschis hotelul, mâncarea e tot de-atunci. Singurele lucruri schimbate parțial sunt așternuturile și personalul de la recepție. Sunt de-a dreptul impresionat cât de bine știu unii să conserve, trecutul nostru înălțător. Am încercat să beau o cafea. Greșeală. Așa că m-am dus să beau cafeaua de dimineață la Mall Moldova. Aici au o cafea bună. Apoi mi-am propus să vizitez, să nu vă imaginați cumva că aș merge la Casa Dosoftei, nu. Voi merge la Palas Mall. E nou, nu-l știu, așa ca eram curios să-l vad. Surpriză, e superb. Mare, aerisit, arhitectură modernă, futuristă, magazine bune, marfă de calitate. Intru la Cărturești, culmea găsesc albumul “Mozaic”, cumpăr 2 bucăți. La spectacolul de la Teatrul Național s-a epuizat tot stocul pe care-l aveam la noi și promisesem că-l voi face cadou unor persoane la Iași. Prin Palas, lume frumoasă, mult tineret, o atmosferă tihnită, tipic moldovenească, așa încât îmi amintesc de recomandarea impresarului care mă angajase pentru acest al doilea spectacol la Iași, dl. Cornel Ladin, cum că ar fi un restaurant chinezesc foarte bun. Profit de minunile telefoniei mobile, îi sun pe Victor și pe Marinică, propunându-le să mâncăm la ora 13,00. În chiote de bucurie, apar cei doi, mai căscăm ochii pe la magazine, bem o cafea și când se face ora, ne îndreptăm spre restaurant. Intrăm. Elegant, rafinat, mobilat și decorat cu mult bun gust, muzică în surdină, modernă dar chinezească, remarc publicul consumator, preponderent asiatic, prind curaj, ne-așezăm și comandăm. Realizez, ca Marinică al meu, care este ultraconservator în ale mâncării, face fețe, fețe și se rezumă, conform meniului, la o supă de perișoare. Încerc să-l conving că mâncarea chinezească e foarte bună, că e pentru oameni, că totți din jurul nostru sunt vii, dar n-ai cu cine să te-nțelegi. Ca să-mi facă pe plac mă liniștește spunând că o să manânce pui, vinete… Au sosit supele. Marinică s-a repezit în supa lui de perișoare, a îndreptat lingura spre gură și s-a prăvălit pe scaun, spunând ca lui nu-i e foame, că tocmai a mâncat, că nu se simte bine, că n-a vrut să ne refuze, că a venit doar să stea cu noi și câte și mai câte. Nu credea nici el ce spune, cum nu credeam nici eu, așa că m-am simțit extrem de vinovat și i-am promis că-l duc la McDonald’s să-i dau McSarmale și McTuborg. Oricum am fost salvați de clopoțel, pentru că domnul impresar Ladin ne-a sunat să ne spună că spectacolul începe la ora 17,00 nu la 19,00 cum știam noi. Astfel încât, eu cu Victor am mâncat cu viteza unor kung fu-iști asistați în tăcere și resemnare de Marinică și ne-am îndreptat către sala Universității de Științe Agricole. Gazdele, extraordinar de amabile ne-au întâmpinat cu masa plină de bucate tradiționale gătite din porcul românesc care n-a avut zile. Să vă spun ce față a făcut Marinică când a văzut produsele? Inutil. Pot să vă spun doar că a făcut cea mai rapidă montare pentru spectacol din viața lui, după care m-a întrebat dacă mai am nevoie de ceva și, aflând că nu, s-a așezat la masa și… Când am terminat spectacolul, după 1 ora și 45 de minute, l-am găsit mâncând, dar cu ochii strălucind de satisfacție. Despre spectacol, în doar câteva cuvinte: public excelent, studenți, cadre didactice, oficialități, printre care și Consulul Republicii Moldova. Cântam pentru prima dată în această sală. Era mare, avea 700 de locuri, era îngrijită, cochetă, cu o acustică demnă de o sală de concerte. Câte surprize iți rezervă viața!. După spectacol ne-am mai întreținut cu gazdele, am dus instrumentele, ne-am schimbat și ne-am porit, unde altundeva decât la Mall Palas. Presimțeam că seara se va încheia apoteotic. De la intrare ne-a întâmpinat o muzică frumoasă. Se auzeau ca din alta lume o soprană, un tenor și un cor. Peste noi plutea un colind. Când ne-am apropiat nu mi-a venit să-mi cred ochilor. În holul imens era o scenă uriașă pe care erau un cor, un tenor și o soprană. În fața scenei pe scaune, cam 300 – 400 la număr, ședeau oameni și ascultau. La picioarele lor zăceau pungile cu cumpărături. Copiii, câți erau, împietriseră de uimire, etajele Mall-ului erau ticsite de alți oameni stând fie în picioare, fie la mesele barurilor, restaurantelor sau cafenelelor și toți, dar absolut toți, ascultau. Era o uriașă imagine stop cadru peste care plutea aburul muzicii. Mi-au dat lacrimile și pentru o clipă, m-a strafulgerat întrebarea, oare pe ce lume mă aflu?! Tocmai asistasem la un fantastic exercițiu în masă de bun simț și respect al unor oameni față de alți oameni și, asta mi-a dat curaj. Se pare că nu-i totul pierdut!

Va urma…”

Sursa

Poate te interesează cartea „Iașii de odinioară”  (transportul este gratuit)