Tag Archives: vopseluri

omul bun la toate

Problema omului bun la toate

Zilele acestea mi-am dat seama de cat de variati imi sunt prietenii. Si nu doar atat: mi-am dat seama ca in ultimii doi ani am tot mai multi prieteni tiristi. M-am vazut, serile trecute, cu unul dintre ei la o bere. Ca de obicei, era pe fuga, iar berea pe care a baut-o era fara alcool pentru ca noi ne-am vazut pe seara, iar el la ora 3.00 trebuia sa plece in cursa. Poate ca remuneratia este pe masura eforturilor pe care le depune, dar viata personala tinde spre zero. Si imi povestea despre inceputurile meseriei lui, cum a inceput ca sofer pe masini mici si, dupa vreo 5 ani, a trecut pe TIR. Si imi zicea de nemultumirile lui vesnice si cum s-a certat aproape cu toti patronii pe care i-a avut. Cu unul dintre ei s-a certat tare dupa ce firma a primit o amenda pentru ca masina pe care o conducea prietenul meu era intr-o parcare din Germania, iar rezervorul ii picura motorina. Prietenul le-a explicat politistilor ca el nu poate fi amendat pentru ca este un simplu sofer, nu este masina proprie. Iar patronul l-a certat pentru ca a facut asta, cand, mai simplu, putea sa verifice si sa repare defectiunea. Doar ca prietenul meu este orgolios si i-a explicat ca el este angajat ca sofer, nu si ca mecanic.

Asta este unul dintre lucrurile pe care eu nu le pot face. Asa sunt construit eu, ca tot romanul bun la toate. Sunt angajat ca librar cu atributii de gestiune, dar fac facturi, receptionez marfa, vand bilete la teatru, o fac pe-a barmanul si ospatarul, cand e nevoie repar stricaciuni, schimb becuri, desfund tevi infundate, practic fac la locul de munca tot ceea ce as face daca ar interveni o problema acasa la mine.

Dupa ce vara trecuta am facut curatenie in garsoniera si am varuit si vopsit, in primavara, cand mi-am dat seama ca mai aveam var lavabil, amorsa, plus pensoane si bidinele pe care nu il folosesc si doar imi ocupa spatiul din debara, le-am dus la munca, apoi am reparat o bucata de perete ca a fost afectat in urma unei inundatii. Salariul nu este pe masura, dar e vorba despre satisfactie si despre placerea de a face ceea ce iti doresti, intr-un mediu frumos. Puteam spune usor coordonatorului: da click aici si gasesti absolut tot ceea ce iti trebuie ca sa reparam peretele. Ar fi gasit aceleasi produse de calitate pe care le-am adus si eu dupa ce mi-am terminat treaba cu ele. Dar exista un soi de masochism inutil de a te implica mai mult de cat este cazul.

Ca sa faci o reparatie iti trebuie ceva bani, iar pentru fiecare leut pe care il cheltuim la locul de munca ne trebuiesc enspe mii de avize semnate de tot atatea persoane de la departamente diferite. Trec doua-trei luni pana reusesc sa ajunga banii.

De cand m-am angajat acolo, uneori imi dau seama ca sunt singurul care se implica trup si suflet. Colegii s-au obisnuit sa ma cheme pe mine cand este cea mai mica problema. Ei sunt dependenti de ajutorul meu, eu sunt dependent de faptul ca ei nu se pot descurca singuri si ma simt important. Dar, la sfarsit de luna, la toti ne intra aceeasi suma pe cardul de salarii. Castiguri materiale nu am deloc, doar incerc sa fac fata tuturor situatiilor pentru a ma pregati pentru altceva.

Sunt omul bun la toate si momentan asta nu ma ajuta la nimic. Dar stiu ca in viitorul apropiat lucrurile se vor schimba.