Vise în preajma sărbătorilor

vise dreamsUnul dintre puținele vise pe care încă le am și asta pentru că nu am reușit să mi-l îndeplinesc este acela de a avea o casă. Din 2008 și până în prezent am și pierdut șirul locurilor care mi-au fost, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă, casă. De la camere de cămine infecte, la garsoniere minuscule sau la apartamente mari, dar împărțite cu alții, am stat în toate. În perioada studenției, în cel de-al doilea an de studii, mai exact, mai bine de jumătate de an am stat pe blat pentru că nu am prins cazare, iar în perioada respectivă nu îmi permiteam financiar o chirie în Iași. Lucrurile s-au schimbat mult și sper ca la fel cum în urmă cu patru ani visam să am garsoniera mea să stau în chirie, sper ca și peste ani să mi se îndeplinească visul, acela de a locui în propria casă, nu în chirie. Asta ar însemna ca visele să se îndeplinească la pachet: fie să câștig la jocurile, fie nu știu ce naiba se poate întâmpla, altfel trebuie să fac ceea ce fac mai toți tinerii români: să se împrumute pe 30 de ani la bancă.

Așa că sunt două variante ca să mi se îndeplinească visul: fie o casă în apropierea Sibiului (nu de alta, dar vreau să cresc și câteva animale și minim un cal), fie un apartament cu 3-4 camere la ultimul etaj al unul bloc turn, să văd totul de acolo, inclusiv munții Făgăraș. Bine, asta nu este totul. Ca visul să  se poate considerat a fi unul împlinit, locuința ar trebui și mobilată. Și cum sunt un împătimit al cărților din casă nu poate lipsi o bibliotecă făcută la comandă, ca cele de pe www.mobcenter.ro. Acum situația este cruntă, dar și comică: mica garsonieră în care stau împreună cu logodnica mea este o mare bibliotecă: sunt cărți pe rafturi, cărți pe masă, stive de cărți pe lângă dulapuri, cărți pe jos, cărți pe dulapuri. Asta e partea frumoasă: oriunde te-ai învârti prin cei 20 de metri pătrați nu ai cum să nu te împiedici de cărți, la fel cum nici măcar dimineața, când îți sună telefonul și întinzi mâna după el să  oprești alarma, nu ești sigur că pui mâna pe ceea ce trebuie, că sunt toate șansele să pui mâna pe …. ghici ce? o carte.

Bine, visele nu se opresc aici, doar trebuie să știi cum să le dozezi, astfel încât dezamăgirea că nu se împlinesc să nu fie prea mare. Dar până la dezamăgire, cine ne împiedică să visăm? Chiar nu costă nimic, ba mai are și funcții terapeutice. Toți visăm la ceva: la o mașină nouă, la un job mai bine plătit, la o casă mai mare, la o familie mai mare și mai frumoasă. Și nimeni nu ne poate lua aceste vise, mai ales acum, în apropierea Crăciunului (când dorim ca totul să fie frumos), dar și a Anului Nou, când facem planuri și ne dorim un an mai bun.

Să visăm, dragilor, nu ne costă nimic!

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *